Din cutie scot condeiul magic. Îl bag în călimară
Să soarba cu sete din licoarea ce ma transformă din prinţ în fiară.
Cu el singur poţi să zbârleşti ori poţi să scuturi
Până şi ciuful pe care l-ar fi putut avea cel mai pleşuv dintre vulturi.
Îmi încep critica în cuvinte ce pentru voi sunt lanţuri grele.
Iarna vă aruncă în eterna beznă, gerul cel crud îşi arată mânia,
Voi sunteţi doar nişte igluuri în zăbrele
Ce-şi pierd în umbra soarelui nevinovăţia.
Apoi îi invoc pe antici barzi şi înţelepţii aezi
Să mă transforme în lup, voi jucându-vă rolul de iezi:
Uniţi într-un singur suflet să-l simţiţi cum se înfioară
Şi devine din porumbel al păcii o muribundă cioară.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu