duminică, 30 noiembrie 2014

Epitaf în spirit de iarnă




Epitaful hulpav al haosului devine ofrandă pe altarul condeiului:
Soarele cadaveric este înveșmântat în giulgiul de plumb al norilor;
Lacrimi de crepuscul sunt îmbălsămate în sângele îngerilor
Și se aștern putrezite pe lutul mucegăit,
Pângărind, într-un desfrâu al dansului macabru,
Un templu de cașmir excorticat din asfințit.

Miasma vânturilor biciuie sicriile de ciment
Ridicate pe fețele criptei urbane. Din oasele ei se scurg paraziți...
Se preling vâscos prin venele-i cenușii,
Intoxicând cu temnița spiritului de pucioasă.

Tenebra de alb profan se dezlănțuie criptic,
Pe notele unei elegii dintr-un portativ ascetic,
Și pierde rațiunea când ne încătușează
În lanțuri de carne pasională ce sfâșie și devorează.


Nota: Acest poem a fost dezvoltat ca un exercitiu, si publicat pentru prima data, in cadrul grupului de Facebook "Cenaclul LECTURA" in data de 30 Noiembrie 2014.