Testamentul unui inger

Imi pare rau dragii mei dar nu o sa va dedic aceste idei , pentru ca deja v-am oferit ce am avut mai de pret: viata mea. Ceea ce veti vedea in urmatoarele randuri este o insiruire de idei, o sinteza a ceea ce am fost, a ceea ce am ajuns si incotro ma indrept. Este viziunea mea asupra acestei lumi si a persoanelor din jurul meu. Acesta nu este totusi jurnalul vietii mele.......acesta este testamentul meu........testamentul unui inger........un inger decazut......………restul de 1% il reprezinta sclipiri de geniu, perle ale intelectului, cele mai amare lacrimi si cele mai dulci saruturi pe care viata ti le poate oferi. Sunt amintiri pe care le porti cu tine oriunde ai fi, oricand te vei trezi. Sunt lucruri pe care daca, potrivit ideii de reincarnare, le-ai experimentat o data nu le vei face si a doua oara. Ciudat........nu pot sa spun ca nu cred in reincarnare.de ce? Pentru ca de-a lungul vietii am avut mai multe deja vu-uri decat as fi putut crede ca exista, am anticipat idei, miscari si evenimente, dar le-am lasat sa se petreaca. Prefer rolul de observator. Nu este aceasta lumea mea. Eu nu apartin acestui loc....daca as fi pus sa aleg nu as opta pentru o reincarnare......traiesc aceeasi istorie de prea multe ori.A fost odata ca-n povesti.......a fost odata ca niciodata..........din rude mari imparatesti.......si au trait fericiti pina la adanci batraneti.......asa incepeau si se incheiau povestile pe vremea mea......asa incepea si se incheia o viata pina nu demult.......asa ar fi trebuit sa inceapa si sa se termine viata mea.Astazi, sunt doar o umbra a celui ce am fost. Viata nu inseamna pentru mine acea traire pura si naiva a faptelor ci un amestec de sentimente contradictorii.. am aflat, mai nou ca poti negocia orice, chiar si propria viata. Iar ca sa supravietuiesti trebuie sa fii un negociator foarte bun.Eu ?! bun ?! da’ de unde v-a venit si ideea asta?! Dragii mei....va inselati amarnic! V-am jucat pe degete ca un copil ce se joaca cu masinutele si papusile sale. Si de unde pina unde un om bun? Am ales eu cumva acest rol? Nu prea cred.....in vreme ce toti alegeau drept model eroi pozitivi, eu am simtit nevoia sa echilibrez balanta.........in favoarea mea. Asa ca stiind ca ideea si notiunea de bine nu poate exista decat impreuna cu notiunea si ideea de rau am inceput treptat sa tin cu eroii negativi.Sa fie de vina faptele mele?ooooooohhhhhhhhhh !!!!!!!! credeti-ma, in spatele fiecarei fapte bune se ascunde cate un gand, o idee malefica.....sau cel putin cate o intentie ascunsa.Vorbele mele........v-am oferit doar ceea ce stiam ca vreti sa auziti. Sentimentele mele.....un mijloc si nu un scop......voi a-ti vazut doar o fata, cealalta o pastrez pentru mine in caz ca lucrurile nu merg cum trebuie.Curiozitatea a ucis pisica.......invidia a ucis prietenia.......razboiul a ucis dragostea.......pe mine.....sper sa nu ma ucida dragostea. Prefer sa mor oricand, oricum si oriunde dar nu din dragoste. Dragostea este cel mai parsiv si perfid sentiment dintre toate. Niciodata nu stii unde e si ce spune pina cand nu dispare.Moartea........un alt concept...........nimanui nu ii place sa moara........dar eu......deja m-am impacat cu ideea.....este cel mai bun prieten pe care il ai in viata.....este singura care te primeste cu bratele deschise.

Despre sentimente… (schiță)

Nu cred în soartă, însă nimic nu se petrece întâmplător în lumea în care trăim. Știința, prin puterea rațiunii ne spune că nu există reacțiune fără de acțiune, efect fără cauze, practică fără de teorie ori mijloace fără un scop. Actul de a raționa, gândirea semenilor noștrii reprezintă o masă amorfă de concepte și principii primordiale manifestate la nivel conștient prin idee. Însă, mai presus de acestea, eu sunt de părere că la baza rațiunii stau sentimentele.

Un strop de sentiment aruncat într-un ocean al rațiunii îl poate limpezi ori tulbura după natura pe care o are. Această natură poartă denumirea de puritate, astfel încât sentimentele pot fi pure și impure.

Sentimentele pure se caracterizează prin individualitatea lor în complexitatea conexiunilor ce devin rațiune și perfectiunea prin care atrag un grad înalt de manifestare a indivizilor și a colectivității–rațiune (colectivitatea–rațiune reprezintă un grup de indivizi care aparțin unui raționament bazat pe același tip de sentimente). Ele sunt capabile să creeze o armonie în dezvoltarea vieții sociale dar și să inducă o raționalitate evolutiv-constructivă individului. Efectul acesta este posibil deoarece sentimentele pure sunt comasate compact și ordonat și fiecare iși face apariția la momentul ce îi revine în istoria evoluției individului.

Sentimentele impure sunt acele sentimente care prin natura lor dezarmonizează ciclul evolutiv al unei comunități și modul de manifestare a rațiunii individului. Sentimentele impure se pot clasifica în sentimente de impuls, sentimente de coliziune și sentimente denaturate absolut în componența lor (SDAC).

Sentimentele de impuls sunt cele în care omul raționează în urma unui sentiment născut din acțiunea ori reacțiunea la un stimul individual extern ori intern, material sau spiritual, sentiment ce există doar pe o perioadă scurtă de timp și aflat la o intensitate mai mare decât cea a unui sentiment pur.

Sentimentele de coliziune sunt cele care acționează asupra rațiunii în urma coliziunii dintre două sau mai multe sentimente și care, în urma acesteia, vor căpăta elemente componente ale tuturor acelor sentimente.

Sentimentele a căror componență a fost denaturată absolut (SDAC) sunt acele sentimente care ocupă spațiul din masa compactă și definită a sentimentelor pure, înlocuindu-le pe acestea din urmă și deosebindu-se radical de ele. SDAC se dezvoltă ca urmare a unor stimuli ce activează în mod repetat pentru o perioadă îndelungată de timp asupra sentimentelor pure și rămân în modul de a raționa al individului chiar și după dispariția stimulilor (înlocuirea sentimentelor de îndrăzneală ori siguranță cu cele de teamă și, respectiv, incertitudine în actuala perioadă de « criză economică ») influențându-l în mod absolut și negativ dar având o amprentă similară și asupra societății ca rațiune constructiv-evolutivă.

Dacă sentimentele pure sunt exclusiv sentimente de suprafață, putând fi percepute și dezvoltate de către indivizi în cadrul unei colectivități-rațiune, sentimentele impure pot fi atât de suprafață cât și ascunse (obscure). Obscuritatea o regăsim doar la nivelul individului ca tip de a raționa, deoarece sentimentul abscuns nu poate fi perceput și, drept urmare, nu poate fi dezvoltat în cadrul unei colectivități-rațiune.

Un alt element prin care putem caracteriza rațiunea, din punctul de vedere al sentimentelor, este după cum acestea se regăsesc în stare amorfă ori definită în cadrul rațiunii. O masă amorfă caracterizează o rațiune haotică ori una orientată spre un amalgam devolutivo-degenerant, pe când o masă compactă, definită are un rol deosebit de important într-o rațiune propice armonizării sale dar și evoluției societății.

După felul în care influențează rațiunea, sentimentele se clasifică în sentimente pozitive și sentimente negative. Sentimentele pozitive pot fi sentimente pure, impure de coliziune ori impur-impulsive, iar sentimentele negative sunt prin excelență impure.

În lumina acestor considerente ne punem întrebarea: ce este sentimentul și care este adevărata putere și valoare a acestuia?

Notă 1: Textul a câștigat "Premiul II pentru eseu" în cadrul concursului de creație literară "Vara visurilor mele" organizat de Editura și Revista "Amurg Sentimental" din București, România
Notă 2: Textul apare așa cum a fost reprodus în revista Amurg Sentimental Anul XXII, Nr 8 (256), București România