Cărnuri de îngeri

Cu îngeri decăzuți, în fantasme descompuse,

Abandonați în aroma acrie a umbrei soarelui,

Radiezi ruinoasă la căpătâiul cast al universului.

Nimburile nefroase taie pielea-ți extatică și o împletesc.

Urletul teluric gustă din tortura șoaptelor,

Revelația unei reflexii rigide îi străpunge ecoul...

Intemnițată este putreziciunea carnală în condeie de aripi sfâșiate.

Haosul mușcă hulpav din stârvul viu al nemuririi.

Azvârliți de luna cutremurată, aștrii se dedau tenebrelor.

Negurosu-ți nud este sacrificat ocult pe altar din oseminte de amor...

Țarină feerică! Aruncă tempestuos eterul descompus al firii!

Păgânele gânduri se plimbă prin primitivul părăginit al păcatului prohibitoriu;

Umbrele usucă lumina în eclipse de suflete pustiite;

Leșuri dansează un vals macabru, se revoltă și muritorii subjugă...

Plumb corporal de muză, în esențe, injectezi în venele condeiului întinat –

Atrocitatea antică a desfrîului pe crudul pergament înalță o rugă.