sâmbătă, 28 martie 2015

Miracol de obscuritate



Poteci de cenușă dezmiardă infinitul,
Iar palida simtire le cutreieră asfințitul;
Tenebrele se deschid în eclipse limpezi
Și hămesite înghit fetuși de aștrii fragezi;
Sicrie se topesc în radiație de sânge vulcanic
Și sunt invocate să jertfească soarele tiranic;
Nori de plumb își cern lacrimile vâscoase
Și pântecul rațiunii naște fantezii întuecoase.

Rațiunea-n cenușă cutreieră fantezii de plumb
Și corbul naște poteca palidă jertfind un golumb.
La asfințit, hămesitul infinit se deschide haotic
Și-n al său pântec ne invită hipnotic...
Sângele vâscos invocă fragede simțiri
Dezmierdând prezentul și punând în sicrie amintiri
Cenușa topită de muze în limpede apocalipsă
Respiră zei pe aripi de muibundă eclipsă

Dar un miracol e scris în litere de obscuritate
Cu o maestuoasă umbră savurez nectarul unui dialog –
Un eveniment sublim, de o divină raritate,
Consemnat în cronici de cronograful inorog.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu