Pe pârloagă pâșnița făcea pe duda,
Scoborând prăpastia prăjitului.
Vântoaica vioasă avea o
virtute vârcolită:
Zăpăitul aftonit al cânelui
făcea răzbel
Cu jeniții zori, râschirați
și vântuiți amu
În râpa clopotelor.
Un mâțuc jabrac își căta
ghinele fituit
În gropniță. Catalige de
tănși tama ce
Tolocănesc în toplița
tineriei.
Curcuboul, pravilicește
iudit de nafâra
Adâncă a neprihănitelor
țâțâșoare –
Curcuboul!, aprețuia duduci
și se dubirea
În ritualul ereticesc al
căutăturii lor
Nădușitoare...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu