Mâna ta rece
Îmblă în peregrinagiu,
Deși nu mai e aice,
Prin mine umbra ei e în naufragiu.
Slova-ți...ce amar ecou!
Devorează clipe de rațiune,
Din mine iată universul nou...
Aievea și, totuși, ficțiune.
Obliterate în neant de idee –
Corpul și amorul tău de fee.
Reveria rămasă e privirea-ți rece,
Ce în pași de marș funebru trece...
Obscunsă rămâi, dară, pe vecie,
Abisal decăzută în a mea sălbăticie.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu