vineri, 11 martie 2016

XVII



Spini de negre roze
Și petale de primăveri!
Câte lacrimi tăioase,
Plumbuite ceruri,
Îmi vor săgeta daimonul?

Câte zâmbete livide
Îmi vei fi așternut la picioare,
Lipsite de sens și disipate în zare?

Și în neantul întunecat
De reveria nimfelor,
Oare va uita vreodată
Sărutul meu păgân
Al glacialei tale inimi gust?