joi, 10 martie 2016

XII



Chimere, de Haos profețite,
În rituri de șoapte sunt zămislite.
Văzduhul în ruine de pastel izvorăște,
Din Tartarul ce animi zăvorăște,
Penetrează ombrele de soare
Și sculptează în tine
Primăvăratecă boare –
Simțăminte abisale din mine.

Asediul daimonului plumbuit
Îți străbate rațiune și simțire...
Rămâne un tot de neant sedus și uluit –
Lichefiat univers peste care așternem petale de iubire.