Sub impulsul propagandei,
În negre chimere, sucumbă serafice idei,
În sicrie profane se prăvălesc pe ombre de condei,
Contaminează rațiuni ilustre din bordei
Și trimit muritori și zei
În peregrinaj pe oculte și prăfuite alei.
Constantele gândirii noastre
Spintecă zările albastre
Și scot din ale lor vintre
Abisul seducător ce, printre
Lacrimi măsluite, devine vâscoasă zestre.
Au devenit variabile,
Deloc improbabile.
Sunt incredibile,
Indispensabile,
Mereu posibile
Și urlă în tăcere, sensibile,
Obscunse în noi: amoralele noeme premiabile!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu