marți, 22 martie 2016

XXXII



Solitar în unică singurătate,
Adăst și tai ochii respirației,
Spintec stelele și le eviscerez
Întunecimea.
Hieroglife vâscoase în sânge negru,
Scrise de aezi putreziți în prorociri –
Un coșmar reflectat
În luciri de chipuri hâde.
Cerurile se despică în lava Tartarului.
Solitar în unică singurătate,
Blastem ghețurile la resuscitare,
Când angeli se descompun și decad,
Iar timpul urlă a tăcere în rune de nisip
Ce învelesc în giulgiul lor
Râul de suflete pierdute.
Iar umbra ta se lichefiază în abandonare,
Devine pastel surd de înfiorare,
Se îngroapă în voaluri de ruine.
Te zăresc prin vitralii în păgâne catedrale;
Te reneg în a clopotelor bătaie –
Solitar în unică singurătate
Este diamantul nemuririi fermecate.