XV

Haotică artă

Bate zgomotos în poartă...

Blestem vesel se prăvale!

Pierzanie! Apocalipsă!

Răceală! Jale!

Biruitoare peste al muritorilor pastel,

Peste zei veghează din al său castel,

Repauzații se trezesc în larmă și zăpăceală...

A urcat înfrigurată pe jilț... Răceală!

În spasm de tenebre suave,

Raiurile devin plumbuite epave

Ce pribegesc pe vârtejuri de ecouri grave;

Sângele curge vâscos precum Stixul din Tartar

În cripte, s-aude imnul Vecinicului Clopotar...

Violete disperări pilduiesc a cometelor nădușeală –

Ele sunt doar reflexia abisal înhumată

În lacrima plină de Răceală.

Fatidic e momentul,

Diform e sentimentul

Clădit din cenușă de chimeră ideală,

Renăscută mereu într-o altă lume

Și abscunsă în giulgiul epocilor fără nume...

Tărâm pe aripi de serafică Răceală.