vineri, 11 martie 2016

XV



Haotică artă
Bate zgomotos în poartă...
Blestem vesel se prăvale!
Pierzanie! Apocalipsă!
Răceală! Jale!
Biruitoare peste al muritorilor pastel,
Peste zei veghează din al său castel,
Repauzații se trezesc în larmă și zăpăceală...
A urcat înfrigurată pe jilț... Răceală!

În spasm de tenebre suave,
Raiurile devin plumbuite epave
Ce pribegesc pe vârtejuri de ecouri grave;
Sângele curge vâscos precum Stixul din Tartar
În cripte, s-aude imnul Vecinicului Clopotar...
Violete disperări pilduiesc a cometelor nădușeală –
Ele sunt doar reflexia abisal înhumată
În lacrima plină de Răceală.

Fatidic e momentul,
Diform e sentimentul
Clădit din cenușă de chimeră ideală,
Renăscută mereu într-o altă lume
Și abscunsă în giulgiul epocilor fără nume...
Tărâm pe aripi de serafică Răceală.