Ombre
se ridică pe cețuri de
soare,
Gerul senin taie vitralii de carne trezită,
Miasma dimineții e îmbătătoare
Și în sicrie de fier devine chimeră infinită.
Străini de noi
Evadăm în doi,
Creăm neant în haos de pastel,
Revelăm sinele decăzut din cer în castel,
Enunțăm criptări de priviri sculptate în rune misterioase,
Teluric denudate pe chipul tău de angel diafan –
Ultimul vals, în al daimonului templu profan,
Limpezit de sonata lunii când îți picur sărutări în vene
și oase.
În Tartar mă scobori
Mă porți în Raiul înalt
O reverie, în Stix și printre nori
Devorăm împreună secretul inepuizabil al celuilalt.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu