VII

O zi sfâșiată

Din ombre de soare.

Un pastel descins

În infernul

Încins.

Peregrinează

După plumbuita cenușă.

Exorcizează

Demonul de pază la a raiului ușă,

Îl preface cărbune

Tenebros

Cu privirea-i viziune

Ce-l sărută duios.

O cicatrice îi lasă –

Rună de înțelesuri infinite,

Ce numai noaptea maiestuoasă

Îl știe a grăi pe fantasme și spirite.

O zi sfâșiată

Din ombre de soare scociorâte în ieri

A fost odată,

Când în pastelul trupului ei

Găseam ale mele învieri.