joi, 10 martie 2016

VII



O zi sfâșiată
Din ombre de soare.
Un pastel descins
În infernul
Încins.
Peregrinează
După plumbuita cenușă.
Exorcizează
Demonul de pază la a raiului ușă,
Îl preface cărbune
Tenebros
Cu privirea-i viziune
Ce-l sărută duios.
O cicatrice îi lasă –
Rună de înțelesuri infinite,
Ce numai noaptea maiestuoasă
Îl știe a grăi pe fantasme și spirite.
O zi sfâșiată
Din ombre de soare scociorâte în ieri
A fost odată,
Când în pastelul trupului ei
Găseam ale mele învieri.