Sub astrul întunecat ce straluce violet,
Pogoară-te în venele-mi hămesite de tine,
Utopie de halucinații ce prind viață
Smintește-mă,
În dezmăț desfrânat!
O slovă a neființei barbare,
Din cripte, printre dalbe ruine, suie în turnuri negre,
Iar tu,
Tenebros râu ce curge vâscos în fluxul noemelor,
Dezlănțuie furtuna libertinajului în feeria muzelor,
Abisal zvârle-mă în raiurile păgâne ale amoralității,
Închinându-ne la altarul lichefiat,
Din catedrala posedaților.
Metamorfoză a sângelui sălbatec în ombre,
Pe tăișul imortalității,
Între două stihuri sacrificate
Privirea ta încătușează nebunia fezabilă a imposibilului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu