vineri, 11 martie 2016

XX



Din dalb fior și senin zâmbet devine pastel,
Prin vene și animă, iubirea Ei scrie odiseea,
Un angel ce-n mine-și clădește opiant castel,
Cu fularul la gât și nectarul pe buze... Ea e zeița Andreea!

În minte îmi apare a Ei gingașă icoană
Și tot acolo încolțește ideea
„ – Cine-i astă făptură diafană cu trupul lui Venus și spirit de amazoană?
Și are muza doar fularul la gât! Viu degrabă să mă-nchin la Andreea! ”

Oh, vai! Dar unde fugiți voi, ale mele gânduri?
Nu vâ-ntunecați în profan, denudând cu mintea-mi feea!
Lăsați-mă să termin măcar aste rânduri...
La naiba cu voi!... La naiba cu mine!... Iartă-mă, Andreea!