marți, 22 martie 2016

XXVII



Colb de drumeție pe plumbuita potecă
Ninsă cu destinații din nori de hârtie,
Tăișul de oțel al distanțelor până la îngemânare
Și milioane de chipuri ce ascultă evlavioase
Mesa ținută de glasul roților de tren.

Un pastel de febrilitate în animile înflorite
Asemeni pajiștimii cu lalele violet...
O lichefiere silențioasă a gândurilor adunate
Într-un carton numit bilet...
Din spatele ochelarilor îți văd fantasma
În secunda eternității ce ne preschimbă
Fuziunea moleculelor în Haos făuritor.